Micile ”plăceri” zilnice

Ce îmi mai plac mie autobusele. E o adevărata plăcere să merg cu ele vara. Deși multe au aer condiționat, și mai multe au aer condiționat de vremea de-afară. Îmi place să trăiesc printre miresme de transpirație proaspătă, uneori simt nevoia să o simt pe propria piele, mai ales dacă e un autobuz pe care sunt nevoit să stau mai mult de cinci stații.

Iarna e o aventură ca-n filme. Vântul bate mai tare în interior decât afară, deși geamurile sunt închise. O fi aerul condiționat? Dimineața când mergi la lucru și iei autobusul de ora 8, cu care sigur vei întârzia, scaunele sunt ude. Nu datorită vremii, ci datorită faptului că atunci când spală pe jos, le stropesc. Probabil fără intenție, dar uneori am impresia că spală și geamurile pe interior. Dacă te așezi pe ele, te rezolvi cu un concediu de boală pentru două săptămâni. Tare, nu?

Aventurile în aceste mașini ale terorii continuă. De multe ori ușile nu se închid, motivul? Nu pot să-l spun cu voce tare. Dar te simți ca într-o decapotabilă. Iarna parcă te plimbi prin Siberia, ajungi cu țurțuri la nas. Uneori dragii noștri șoferi sunt atât de atenți să nu uite ușile deschise, încât le închid in timp ce urcă oamenii. Vai dragii de ei.

În acea zi când nu ai voie să întârzii și pornești cu o jumătate de oră înainte, ei se asigură să nu ajungi. Ori rămâne troleibuzul în pană de curent, și trebuie să repune acele contacte șoferul, ori se asigură băieții ăia mari să cadă curentul complet. Am mai dat și de probleme cu cauciucul. E o adevărată plăcere să vezi câteva troleibuze blocând centrul pentru că nu pot trece de cel cu probleme.

Sfatul meu, luați-vă o mașină. Oricâte îmbunătățiri aduc oamenii aștia la sistemul de transport în comun, tot se va întâmpla să întârzii în momentul când nu trebuie sâ se întâmple așa ceva.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *